Din cand in cand intalnesc femei asa cum as vrea eu sa fiu, desi stiu ca nu voi fi niciodata. De revelion am intalnit o astfel de femeie. La inceput mi s-a parut (si era) deplasata, pentru ca era prea vesela, iar noi nu ne cunosteam. Am aflat pe urma ca ea cunostea foarte bine locul si pe gazde, copilarise acolo. Apoi am constatat ca e o persoana care stie sa se bucure de tot ce apare, si mi-a placut. De fapt, undeva in interiorul meu sunt la fel. In mintea mea, adica. Diferenta este ca … sunt multe.
In ultimul timp citesc bloguri la nimereala. Nu stiu sa folosesc Blogroll, deci nu am cum sa imi manifest preferintele. Azi insa am gasit un blog diferit. Am imprumutat numele blogului pentru postul asta…
Si de cand citesc bloguri, mi-am educat mintea sa admita ca trebuie sa renunte la cronologia cu care suntem obisnuiti, si sa accepte cronologia inversa. Totusi, imi joaca feste din cand in cand.
Ultimul post al acestui blog, primul pe care l-am citit eu, vorbeste despre diferite situatii de abordare folosite de barbati. Iar eu, pentru ca sunt produsul lui Ceausescu, am tendinta sa confund amantele si curvele. De aceea am citit la inceput totul cu ochii lupului moralist. Stiu, am fost ipocrita si incuiata, si cum vreti sa ziceti, dar educatia ( si nu ma refer la cea primita de la scoala sau de la parinti), si-a spus cuvantul. Mereu mi se intampla asa, apoi, in secunda urmatoare, imi amintesc viata mea, si imi revin:))).
Ei bine, acest prim post vorbeste la inceput despre cum il alegi pe posibilul Mr Love. Mai intai, spune ea, verifici varsta si numele. Numele!!!! Mi s-a parut strigator la cer sa accepti sau nu un barbat in functie de numele lui. Cat priveste varsta, ea e in principiu vizibila, macar aproximativ, nu cred ca poate fi totusi confundat un barbat de 30 de ani cu unul de 65!
Deci, cu acest prim pas n-am fost de acord, si de revolta am uitat sa fac distinctia intre curva si amanta!:P
Apoi vin cateva posibile variante de evolutie a relatiei. Si aici mintea mea a inceput sa zica “hmmmm” , “mda”, “hmmmmm”.
Sincera sa fiu, daca ar fi Mr Love, mie nu mi-ar placea sa primesc un mesaj dupa 2 zile de absenta. Sau hai sa zicem ca la inceput ar merge… Dar apoi, cand el fixeaza o intalnire, am fost din tot sufletul de acord cu amanta, pe care n-am mai confundat-o cu o curva! Pentru ca el nu e capabil sa fixeze locul intalnirii pe care el a cerut-o. Si nici ora! “MR: Unde vrei tu, la ce ora vrei tu.”
Si ma intreb daca nu are legatura cu faptul ca i-a luat doua zile sa se hotarasca sa sune…
Si acum vine un pasaj care mie mi s-a parut extraordinar si sunt total de acord cu el, in conditiile in care el ma iubeste si nu e un badaran.
“NU cred in nici o egalitate. NU vreau sa fiu egala cu barbatul de langa mine. Nu vreau sa stiu sa repar masina si nici instalatia de apa. Nu vreau sa beau bere niciodata si sa am mustata de la spuma. Nu vreau sa castig mai mult sau egal cu barbatul de langa mine. Nu vreau sa platim jumatate/jumatate consumatia. Si nici sa imi deschid usa restaurantului singura. Nu vreau sa imi permiti sa zbier la tine. Si in nici un caz nu vreau sa am libertatea de a face ce vreau eu mereu. Nu vreau sa nu ma intrebi de ce am venit la 4 dimineata acasa. Si nici nu vreau sa nu ma certi ca nu stiu sa gatesc.
__
Mi-ai trezit curiozitatea. Da-mi si mie adresa blogului asta..
http://gladiola.weblog.ro/
spor la citit si rabdare:)
si sa-mi spui si mie cum ti se pare!
multumesc mult
Cam la fel citesc si eu blogurile. Oamenii sunt diferiti si uneori se tem sa recunoasca unele lucruri numai pentru a nu fi aratati cu degetul.
Am nimerit si eu in trecut pe blogul tipei asteia. Desi sunt PASAJE interesante, blogul per ansamblu mi se pare o mare prostie. Adica o minciuna care nici macar nu este spusa bine. Am tot incercat sa gasesc dovezi care sa ma convinga de contrariul ideilor mele, dar nu am reusit. Mi se pare o copie proasta a lui curvette.ro (pe bune acum, toate femeile fatale au inceput sa isi faca blog?).
Ai auzit vreo data de termenul de “stats whores”? Sunt persoanele alea care isi considera blogul bun atunci cand au sute de mii de vizite.
Cunosc femei care se considera femei fatale, geniale si seducatoare – niste mici zeite. Nu sunt! Fascineaza prin atitudine, dar cand privesti un pic mai atent sunt niste paparude penibile. Inteleg ca unele dintre ideile lor pot sa para mai…stralucioare, dar pastreaza-ti totusi o doza de scepticism – nu strica.
Pe mine nu m-a fascinat faptul ca e mare seducatoare, si ca toti barbatii din univers pica precum mustele la vederea ei. Mi s-a parut interesanta lupta cu dragostea a unei femei care alege sa nu iubeasca. In rest, n-as zice ca mi-a placut prea tare Madam Bovary…
Pentru mine “o mare seducatoare” inseamna ca “toti barbatii din univers pica precum mustele la vederea ei”.
) Plus toate luptele interioare si o completa descriere psihologica.
Nu cred ca exista “alegi sa nu iubesti”. Poti, in cel mai bun caz, sa te opui sentimentelor tale, dar poti spune “nu iubesc pentru ca am ales asta”? Nu cred ca rationalul poate controla emotionalul, sincer (daca o face, este intr-o masura mult prea mica).
Daca imi dai tema pentru saptamana viitoare iti pot crea si eu un profil complet al unei femei salbatice care face si drege si alege si este ce vrei tu
PS: stii ce usor este sa iti pice barbatii la picioare? Mega-usor, ca sa ma exprim mai…academic
)
daca poti face asta inseamna ca ai talent:), sau cunostinte indeajuns.
. Nu sunt nascuta pentru asta.
Asa e, nu poti alege sa nu iubesti, dar poti incerca sa alegi. Tot ce-ti iese este sa te opui. Zadarnic, de fiecare data.
Dar n-am nicio intentie sa discut in contradictoriu pe baza unui blog pe care nu l-am mai vizitat de ceva vreme. Mai mult, si eu sunt alta astazi. Nu esential diferita, totusi sunt altcineva.
Si nu, n-am sa stiu niciodata cat de usor e sa-ti cada barbatii la picioare
Scuze, poate am devenit prea…ardenta in incercarea mea de a-mi spune punctul de vedere. Numai ca tipa aia ma irita. Daca nu as mai fi vazut atitudini si minciuni ca acolo poate ca as fi tacut, dar…
Nu trebuie sa fii nascuta pentru asta. Trebuie doar sa stii cu ce te lupti (da, in momentul in care cuceresti, barbatul nu mai devine jumatatea cu care iti gasesti echilibrul, ci subiectul unui joc) si sa ai un pic (mai multa) incredere ca poti.
da, ai dreptate!:)
Totusi, e greu. Si mereu intervin tot felul de piedici, si daca le ignori nu te mai poti uita in oglinda, si anii trec…
Si lumea in care traim e mereu aceeasi, fara evenimente sau persoane noi…
Succes voua, sa nu iertati nimic!
Ti s-a intamplat vreodata sa nu te poti uita in oglinda?
Apropo, credeam ca titlul blogului este o metafora. Ce varsta ai?
nu, nu mi s-a intamplat, dar pentru asta a trebuit sa scrasnesc puternic din dinti!
Titlul e o semi-metafora, deci partea cu “eram tanara” e real.
Sunt la varsta la care tinerii cred ca nu mai exista nicio sansa sa traiesti nebuniile vietii, sa ai emotii, sa visezi la viitor. Si eu credeam la fel. Acum constat ca mintea imi e ca la 18 ani. Imi place de mine asa, n-as vrea sa am varsta din buletin, dar sunt momente in care ma intreb daca n-ar fi mai potrivit sa fiu serioasa si retrasa, sa ma gandesc la intretinere si la curatarea covorului:D
Te eschivezi formidabil!
Nu ma face sa iti dau 40 de ani… (nu de alta, dar atunci imi imaginez eu ca nu mai exista nicio sansa sa traiesti nebuniile vietii, sa ai emotii si sa visezi la viitor)
E gresit sa te gandesti la intretinere si la curatarea covorului? Adica eu ma gandesc!
=)))
))
Cat de exact ai ghicit!
Desi asa pare, nu stiu de ce, la varsta asta sunt mai vie ca in adolescenta. Cred ca e una dintre ultimele batalii cu timpul:P
Nu stiu… La varsta asta esti ca un vin bun. Inteligenta, rafinata, eleganta, matura. Si mai zici ca nu poti avea barbatii la picioarele tale?! La varsta asta poti sa vezi lucruri pe care nu le vedeai la 20 si poti sa iei decizii pe care nu le puteai lua atunci. La varsta asta vezi viata diferit de cum o vedeai atunci. Si ai zis-o si tu – acum arati cel mai bine! De ce sa o consideri o batalie cu timpul? Timpul lucreaza de cele mai multe ori in favoarea noastra – ne permite sa invatam, sa ne maturizam, sa ne dam seama cum sa iubim, sa ne slefuim sufletele, sa uitam suferintele…Eu promit sa ma bucur in fiecare an de varsta mea! Chiar si la 40 de ani.
Inteligenta? Da, cu toata modestia. Dar inca mai sunt experiente “neexperimentate” care-o submineaza.
Rafinata? Mental, da, dar inca e loc de mai bine.
Eleganta? Asta nu, nici mental, nici fizic. Mi-ar placea, dar pana una-alta sunt stilul “sport-direct-brutal”.
Matura da, incep sa fiu. Adica cinica.
Da, vad viata altfel decat la 20 de ani, si as putea lua tot felul de decizii.
Trebuie insa:
- sa existe situatii care sa ma puna in postura de a lua o decizie
- sa-mi doresc “sa-i vad pe barbati la picioarele mele”. Dar eu nu doresc asta, n-as sti ce sa fac cu toti. Mie imi trebuie unul. Chiar si numai pentru o zi, dar sa am acea experienta pe care n-am trait-o in actul de seductie. Cand vad, de exemplu, un barbat care uita sa urce in autobuz, pentru ca a ramas cu gura cascata la mine, rad, dar nu sunt fericita. Ma simt magulita, dar nu m-as opri langa el, n-as fi curioasa cum il cheama, daca ii place un anume cantec, ce-a visat cu o noapte inainte.
Inteleg ce-mi spui tu, e si asta un fel de a intelege lumea, si poate ca e cel mai bun. Poate ca daca as avea o ocazie uriasa chiar o sa-l experimentez. Dar vreau, visez, ca sa ma exprim ca in adolescenta, altceva…
Nici eu nu m-as opri langa el. Poate as incerca sa fac ceva numai ca sa vad daca se si impiedica.
Esti divortata?
Intentionezi sa te specializezi in psihiatrie?:D sau in alte boli ale sufletului/mintii?
Da – in endocrinologie
) Ma fascineaza oamenii, atata tot.
Dar tu intentionezi sa imi raspunzi?
da, acum, ca am echilibrat un pic situatia, ca parca prea eram ca la interogatoriu (unu’ intreaba, celalalt raspunde).
Nu, nu sunt divortata. Nici maritata.
Foarte tare! Poti infia 5 copii din tarile subdezvoltate si intre timp sa intretii si o relatie cu un amant cu 20 de ani mai tanar!
Acum, pe bune, maritisu’ ca maritisu’ da’ copii nu ti-ai dorit niciodata?
=))))
5 copii!
Pai cu ce sa-i cresc, fata babii????
Iar pe bietu’ baiat cu 20 de ani mai tanar, de ce l-as distruge facandu-l sa creada ca o astfel de relatie e posibila? Nu e, chiar daca ne-am pierde amandoi mintile!
Daca as face acum copii, peste 20 de ani, cand ei vor fi extrem de vulnerabili, eu voi fi neputincioasa. E prea tarziu acum. Si nu, n-am avut tresaltari si dorinte nebunesti de a-mi vedea copia in miniatura. Sau am ucis-o din fasa, nu stiu.
Constat ca mi-am facut o preocupare din a te contrazice!:)
Nu consider ca ma contrazici, ci ca aflu tot felul de lucruri despre tine. Pastrez atmosfera comica pentru a nu cadea in dramatic…Dumnezeu stie cate ganduri putem scoate din comentariile astea – asa ca mai bine ne amuzam!
Adica eu tot incerc sa ma imaginez ba la o varsta ba la alta si nu imi iese nimic clar. Alternative si nimic mai mult. Dar am intrebat pentru ca mie sincer mi-ar placea sa am copii. Sotul – problema discutabila.
De ce isi doresc oamenii copii? Dupa cum am observat eu, sunt mai multe situatii.
Cred ca cei mai multi isi doresc copii din instinct. Simt nevoia sa traisca intr-o alta persoana, chiar si atunci cand vor muri.
Altii au un alt instinct: cel matern. Altele, mai precis. Nici el nu e trecut prin filtrul ratiunii.
Ei nu-si pun problema daca acesti copii vor putea avea o viata decenta. Nu copiii sunt importanti, ci ei insisi. Fac copii ca sa se simta ei, adica parintii, bine.
Sunt si parinti care isi doresc copii abia atunci cand isi permit sa le ofere o viata buna. Dar de cele mai multe ori pierd din vedere ca au trecut anii peste ei, ca e prea tarziu, si ca acel copil are nevoie de parintii lui timp indelungat. Iar viata nu e vesnica…
Unii oameni isi doresc copii sperand sa-l tina alaturi pe cel care pare sa fie gata de plecare… Cea mai nerealista optiune, zic eu.
Unora li se intampla, pur si simplu. Din acel moment ei pot decide daca primesc sau nu acest dar. Singurul dar din lume care iti cere sa-ti sacrifici , din momentul in care se naste copilul, intreaga viata.
Apoi trebuie sa si ai omul cu care sa-ti doresti sa faci un copil. Nu am incredere absoluta in educatie, am vazut cazuri destule in care genetica a batut orice efort educational.
Eu nu stiu de ce as vrea un copil. Cred ca, de fapt, n-am avut impulsul matern prea dezvoltat, desi copiilor le place de mine. Iar acum e tarziu. Cred ca 25-26 de ani ar fi varsta potrivita. Daca esti gata sa traiesti pentru tot restul vietii tale cu sufletul tremurand de grija puiului tau.
De ce isi doresc oamenii copii? Pentru ca este in genele noastre sa procream ca sa se asigure continuitatea speciei.
Eu am un simt matern destul de dezvoltat. As adopta orice vietate mica si dragalasa.