sfarsit, pasul 1

Pana la urma blogul asta e axat pe un subiect cat se poate de personal. Am incercat sa scriu si altfel de texte, dar mi se pare ca nu-si au locul intre cele care sunt deja aici.
E blogul unei iubiri. Ca a fost imposibila sau nebuneasca, ori ca a fost doar o iubire imaginara si cu atat mai condamnabila, a fost pana la urma un flux de energie care mi-a afectat viata timp de ani. Multi ani. N-as fi crezut vreodata ca pot fi atat de constanta…
A fost ceva trait mai mult in minte decat in realitate. In schimb, suferintele si luptele cu demonii din mine au fost cat se poate de reale. Din pacate. Pentru ca acum, la final, inteleg ca totul era mult mai simplu. Nu ne-am potrivit niciodata. In timp ce eu traiam pentru celalalt, el traia nu pentru mine, nici pentru oricine altcineva. Traia doar pentru el. Nu e o acuza. S-ar putea sa existe si egoisti de treaba.
Cand mi-a spus ca asculta ce-i povestesc despre mine doar din respect, am inteles ca totul s-a terminat. De curand am inceput sa ma schimb si simt nevoia sa fiu egoista. Nu pot sa fiu egoista in fata unui alt egoist. Am nevoie de un om care sa-si gaseasca fericirea ascultandu-ma si sustinandu-ma. Nu e el acela.
Acum vine o parte grea a relatiei noastre. Indepartarea de un om care crede sincer ca-i sunt doar o prietena buna. Cand, de fapt, eu sunt o femeie care l-a iubit si care descopera ca are nevoie de altceva. O sa fie greu.
Dar nu mai greu decat mi-a fost sa tac si sa ma prefac in toti anii astia! In sfarsit, chiar incep sa ma eliberez!:)