ani si dorinte

Unii ar spune ca sunt batrana. Eu insami credeam ca mama mea, atunci cand avea varsta pe care o am eu acum, era batrana. Totusi, niciodata, dar absolut niciodata, de cand traiesc, n-am aratat mai bine decat acum. Nici macar raportat la varsta. Nu ma incadrez in standarde, si totusi imi place de mine. Si se vede asta, si in oglinda, si in pofta de viata, si in nevoia de a nu mai lasa pe nimeni sa ma raneasca.
Intre timp, m-am lamurit ca visasem degeaba, si ca niciodata privirile pe care le vedeam incarcate de emotie n-au fost asa. N-am mai fost ranita, nu mai exista loc pentru inca o rana. Doar ma enerveaza ca cica suntem prieteni buni si i se pare normal sa ne si vedem din cand in cand. Eu incep sa ma plictisesc, si se apropie momentul cand o sa ma ridic de la masa si o sa plec, fara sa ma mai uit in urma si nici sa aud eventualele intrebari nedumerite.
In mod sigur am trecut in partea a doua a vietii mele. Viata mea nu e ca a altora. N-ar fi o problema, pentru ca eu nu vreau maritis, cu tot ce presupune asta, nici macar copil, pentru ca mi-e teama ca-mi va semana, si atunci va fi nefericit. Voaim doar atat: sa iubesc si sa fiu iubita. De cel pe care eu il iubesc.
Asta e posibil la orice varsta, nu?