fericire

Si, ca de obicei, cand esti fericit, nu poti fi nici coerent, nici macar dornic sa scrii.
N-am fost fericita toata perioada asta, dar am mers tot mai mult spre indiferenta. Pana cand… pana cand am iesit din lumea mea si am intrat intr-o alta lume. Si am gasit acolo o persoana, o singura persoana, care m-a ajutat sa traiesc la aproape batranete ceea ce nu traisem cand trebuia.
Degetele mele pastreaza amintirea unor alte degete, de care nu s-au atins, dar care s-au apropiat la un milimetru si-au ramas acolo. Ochii nostri trebuiau sa priveasca in alta parte, gurile noastre trebuiau sa vorbeasca altor guri, dar degetele noastre stiau ca suntem doar noi doi.
Din nou este o iubire imposibila. Sunt mii de kilometri acum intre noi. Dar nu-mi mai pasa.
Pentru ca nu ne mai putem juca cu mainele, acum ne jucam in cuvinte. Ne apropiem periculos de mult de adevar, si ne retragem, la un milimetru. Si asta ma face fericita. M-am gandit: adevarul spus direct ar complica lucrurile. Sau le-ar simplifica pana la plictiseala.
Sunt fericita; ma simt iubita, chiar daca nimeni nu-mi spune asta.