after

Am fost in rai si in iad, am fost fericita si ingrozita de atata fericire, apoi nefericita.
“Life is mine”, a spus el, cand am incercat sa-i amintesc ca s-ar putea sa fim judecati. L-am crezut, pentru ca voiam sa-l cred.
Apoi, am aflat ca nu, viata nu e a noastra. E adevarat, nu e a oamenilor care ar putea sa ne judece fara sa inteleaga nimic, dar tot nu e a noastra. Cred ca Dumnezeu chiar ma iubeste, si nu ma lasa s-o iau razna. Imi pune piedici. Sau cel putin sper ca asta e motivul, protectia mea.
Intre noi nu sunt doar kilometri, ci si ani, si culturi, si religii, si bariere lingvistice. Toate sunt bariere. Toate erau insa anulate de un singur lucru.
M-am simtit iubita si dorita asa cum n-as fi visat vreodata. Totusi, cred ca totul se va opri aici. Uneori o dorinta prea mare ne face sa gresim. Si atunci, ori celalalt afla, ori se intampla ceva care face imposibil totul.
Dar macar acum stiu cum e sa fii fericit.